Luni, marți, cu dl Livius Ciocârlie

Luni dimineața, la 7, am fost la gară să îi iau pe domnul și doamna Ciocârlie.
Vin pentru expoziția Cotoșman de la Arad.
Mergem la hotel, la Excelsior, îi las să se odihnească și, la 9 jumate îl duc pe Domnul Livius Ciocârlie la Pădurea Verde, la Cardiologie.
De câte ori revine la Timișoara trece pe la doctorul Lucian Petrescu să îi vadă inima.
Primesc în dar Cu dinții de lână.
Nu-i spun că am citit-o cam până la anul 1980, când am plecat din Timișoara pentru câțiva ani la Gătaia.
Lunea trece repede, ca o reclamă de reamintire la telefonia mobilă.
Marți sun la hotel fiindcă aș vrea să prânzim împreună.
Am noroc și, la 3, prânzim în regim de urgență.
În drum spre Arad, vorbim câte în lună și stele, dar mai ales despre anii din carte.
Ne amuzăm, acum, de reprezentația cu Răceala lui Marin Sorescu.
Ioan T. Morar îl imita pe Ceaușescu și pe Păunescu, iar eu întrebam unde e Goma atunci când, chipurile, scăpam o gumă de șters din mână.
Așa că, după ce am dat o reluare cu ușile închise, doar pentru partinicii Universității de Vest, am pus în scenă Decebal, de Mihai Eminescu.
La pupitrul executiv: Livius Ciocârlie și Marcel Pop Corniș.
Ajungem la Arad după niște rătăciri prin anii 60, la vechiu sediu.
La Muzeu, lume multă, spațiu minunat.
Domnul Profesor Ciocârlie e emoționat și vorbește strâns, esențializat despre Roman Cotoșman.
Spune că, pentru Roman Cotoșman, ar veni de oriunde.
Vreme de vreo zece minute stăm aplecați peste gândul lui Cotoșman, așa cum stă trupul stângaci peste umbră.