La Suveran: Gaudeamus!

De dimineață, la Universitate, pentru ceremonia decernării titlului de DHC Regelui Mihai.
Ajung în același timp cu suita regală, dar nu trec dincolo de barieră din respect și pentru de pilotul de automobile în care monarhul s-a refugiat după 1947.
În Aula Magna, puhoi de lume.
La 10 fix, Rectorul intră cu Regele.
Discurs de primire elegant, sobru și sincer.
Laudatio e susținută de Victor. Îmi plac accentele ce reliefează în persoana tânărului rege din 1944 un fel de reparație morală în fața vicleniei istoriei.
Urmează discursul Majestății Sale.
Clar, limpede, răspicat, suveran.
Ultimul cuvânt, România, aproape că îi sugrumă vocea din cauza emoției.
Aplaudăm mult, ca și cum am fi vrut să comprimăm între palmele noastre 4 decenii de absență din Țară a celui ce acum ne vorbește.
Mă tem că între noi, cei din sală, și El stă o umbră de netrecut.
Roșie.


PS Atunci când Profesorul Eugen Todoran, primul rector de după 89 al Universității, a renumit Universitatea de Vest după titulatura din Decretul Regal din 1944, a avut parte de o furibundă împotrivire. Asta așa, în treacăt...