Un poem de Petre Stoica, fiindcă fericirii bănuite i se poate da, scrie el, nume de floare

DAMIGEANA

Damigeana este obiectul răsfăţat din casa noastră
umblăm cu ea de parcă am ţine în braţe un copil abia născut
entuziasmul nostru faţă de acest obiect
înfăşurat în scutece de nuiele subţiri
scade odată cu descreşterea greutăţii sale
văzând-o golită până la ultima picatură
ne cuprinde o melancolie firească şi-n cele din urmă
o aşezăm în locuri sacre ferind-o de obiectele invidioase şi dure
în anumite momente îi facem spălături interioare
şi nasul nostru din fire curios
îi sărută buzele de sticlă prin care
va trece poate chiar mâine acel lichid preţios
capabil să lipeasca aripi viselor de mult obosite
sau fericirii numai bănuite să-i dea
certitudinea unui nume de floare