Țara lui 1 Aprilie

* România e ţara lui 1 Aprilie! Nu există o zi, o săptămână, o lună, un an de la bunul Dumnezeu în care să nu fi fost păcăliţi. Poate că ar fi vremea ca istoria Marilor Păcăleli Româneşti să fie dată publicităţii. Sau fragmente din ea. Nu de alta, dar ca să ne fie de învăţare de minte şi, în consecinţă, să ne fie de mic ajutor pentru ceea ce va să vină. Şi, slavă Domnului, avem cu ce ne făli nu numai în ultimii ani, ci şi mult înainte. * E de ajuns să ne gândim doar la câteva pentru a ne da seama ce popor de creduli, de păcăliţi am fost, suntem şi continuăm să fim. * Vă mai amintiţi de 1968 şi de discursurile înflăcărat antiruseşti ale lui Ceauşescu la invadarea Cehoslovaciei? Vă mai amintiţi cum mii de intelectuali au intrat în partid fiindcă au văzut în gestul lui Ceauşescu unul de demnitate? Ce păcăleală! Ce dezamăgire imensă a urmat după numai doi ani, la tezele din iunie, când televiziunea a fost practic decapitată şi a început o „revoluţie culturală” aproape chineză! * Vă mai amintiţi, apoi, cum ne păcăleau zvonacii şi răspândacii cum că Ceauşescu e bolnav şi nu mai are mult? Sau cum ne băgau în capetele noastre mici de bibilică ideea stupidă că numai şi numai ea, Elena Tovarăşa, e capul răutăţilor, de o uram mai mult decât orice fiindcă nu îl lăsa pe Nea Nicu să fie drept şi bun ca un personaj comunist din filmele lui Sergiu Nicolaescu? * Vă mai amintiţi cum am fost păcăliţi în ultimii ani ai ceauşismului că, după ce ne plătim datoriile, vom huzuri în sfârşit? * Vă mai amintiţi cum , în decembrie 1989, ne-au păcălit cu teroriştii aia care acum nu mai există? * Dar despre cum ne-au păcălit că banda video s-a terminat exact în clipa în care dictatorilor li se aplica o porţie de fier, ce ziceţi? * Vă mai amintiţi cum ne-a păcălit de amarnic popa Tokes, cel care a început totul la Timişoara? * Dar de Câmpeanu, la primele alegeri, cu vocea lui gravă şi figura lui de aristocrat? * Să nu mai vorbim cum ne-au speriat tot atunci, la începuturi, cu chestia aia despre vândutul ţării, cu moşierii şi cu aducerea Regelui înapoi! * Despre 1996 nici nu vă mai întreb cum a fost cu păcăleala de atunci fiindcă risc să vă provoc o criză de fiere. * Probabil că la toate acestea de mai sus eu cred că ar trebui să ne gândim în fiecare dimineaţă când, fatalmente, începe o nouă zi şi avem de înfruntat alte şi alte păcăleli. De fapt, nici nu cred că suntem chiar atât de naivi cum ne cred conducătorii noştri dintotdeauna. Pur şi simplu, preferăm să ne lăsăm păcăliţi decât să fim lucizi. Adică mai bine fraieri decât de-a dreptul disperaţi.