Plecări. În japoneză.

Așadar, închid televizorul în botul audienței de turmă și hotărăsc să mă uit la un film.
Nu știu din ce pricină aleg Departures, al lui Yojiro Takita, Oscarul pentru cel mai bun film străin.
E aproape insuportabil la început, apoi mă obișnuiesc.
Așa cum se obișnuiește protagonistul cu morții pe care îi pregătește (înfrumusețează) înaintea marii lor treceri prin foc.
În miezul derulării acestei povești despre un violoncelist ce devine un fel de cioclu ritualic (nu găsesc altă formulă pentru "Nokanshi"), îmi dau seama că era unul dintre puținele filme potrivite cu ziua de azi.
Chiar dacă din el lipsesc agonia și răscumpărarea.