Miorița nu mai are statuie ecvestră. Sechestră.

Presupun că amânarea cu o zi a reținerii lui Gigi Becali a fost prima reverență postdecembristă la adresa prestigiului românesc al zilei de 1 aprilie.
Cine ar fi crezut, cu doar o zi înainte, că magnatul din Pipera va fi săltat din pijamale pentru sechestrare de persoane?
Nimeni! Adică aproximativ electoratul care l-a votat pe Războinicul Luminii cu ocazia alegerilor.
În ciuda acestor potriviri astrologice, pentru mine un mit a fost spulberat!
Obișnuit să îl văd pe Miorițul Înstelat cum face instant confetti din citațiile trimise de procurori, am avut o autentică anxietate (wool anxiety, în psihiatria veterinară)la vizionarea unor cătușe și nu căpușe pe mâinile sale.
De ce?
Fiindcă Becali a fost mereu Oaia călare, Oaia Ecvestră a subliminalului nostru colectiv.
Românul arhetipal ce arunca peste mulțimile flămânde cu pastramă de euro, în vreme ce Zmărăndescul său distribuia picioare cu mâna dreaptă, iar cu stânga aducea curentul în cartierele mărginașe.
Și toate aceste demitizări din cauza cui?
Așa cum a remarcat în premieră națională culegătorul de folclor Vasile Alecsandri, din cauză că ”gura nu-ți mai tace”.
Așa cum remarcau dnii distribuitori de folclor politic TV, din cauză de Băsescu.