joi, aprilie 16, 2009
marcel tolcea
M-am înşelat cu privire la Radu Duda.
Candidatura lui e ridicolă şi lipsită de ingenuitatea pe care i-o atribuiam.
Cred că sunt cam naiv pentru vârsta mea.
joi, 16 aprilie 2009
Cu privire la candidatura Domnului Radu Duda
Despre mine:
- marcel tolcea
- Sunt profesor de jurnalism la Universitatea de Vest, jurnalist, scriitor intrat in aţipire. Am scris poezii despre Bicicletă, m-am ocupat de Eliade şi Rene Guenon, am publicat studii serioase şi dulci_nimicuri prin Plai cu boi, am înotat în piscinele a tot soiul de dregătorii. Am un cincinal de când exersez directoratul Muzeului de Artă din Timișoara.
Spițe de Ion Barbu:
Geamăn cu vestă fără mâneci:
5 comentarii:
Nici nu stiti ce rau imi pare ca am avut dreptate.
Nu trebuie sa va puneti cenusa in cap.
Duda inca se crede actor si a prins rolul vietii;e personaj intr-un teatru de amatori.
Gestul sau face pe plac celor cuprinsi de ura de Basescu, dar duce in derizoriu ce a mai ramas din prestigiul casei regale.
Am uitat domnule profesor, nu veti fi niciodata prea batran. Imi pare nespus de rau pentru Majestatea sa Regele Mihai, care cu sau fara vointa sa e tarat in aceasta manjire a Case Regale. Personajul acela, Radu si nu mai stiu cum, a desavarsit umilinta la care familia regala a fost supusa prin anii 90. A "omorat" ultimul barbat de stat din perioada aceea pe care n-o mai reprezinta nimeni, au murit cu totzii. A ramas numai Duda de Romania, din pacate.
Și mie îmi pare tare, tare rău de Rege. Poate că nu reușesc să fiu atât de aspru cu Radu Duda tocmai din pricina asta.
Când Iliescu l-a dat afară din țară pe Rege, eram la Strasbourg, la Consiliul Europei, unde încercările de a crea la Timișoara un Institut Intercultural au fost boicotate cu măiestrie de Consulatul României și de un ins cu un trecut ce puțea a securism: Niculae Micu, consul general.
Țin minte că am văzut imagini de care și acum mi-e rușine. Norocul meu a fost că eram în camera de hotel și am putut plânge la adăpost de lumea civilizată.
Dacă Radu Duda se trezește acum agreat de iliesci sau andoni, atunci eu, cel puțin, mi-am agresat glanda lacrimală a proasta.
Buna seara,
Eu plang de multa vreme, imi curg lacrimi de la talpi pana la putina mea stiinta de carte...ma dor vocalele, iubesc consoanele. De ce le iubesc? Pentru ca sunt asa de greu de reprodus vocal...sunt grunjoase, zgarie, dar exista. Cam cum exista si acest produs nereusit...cel care v-a dezamagit.
Sarbatori de Paste in liniste pe care sper ca nu le-am deranjat prea tare.
Noapte buna.
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.