Cetățeanul Prutmentat

Declarația de azi a Președintelui cu privire la dobândirea în masă a cetățeniei române de către basarabeni e, fără îndoială, o... mutare istorică.
Vom asista oare la o Revoluție a buletinelor de identitate ce poate doborî Contrarevoluția buletinelor de vot falsificate?
E greu de crezut că regimul Voronin va accepta o asemenea provocare fără a declanșa teroarea. Teroarea birocratică, în cel mai bun caz.
Nu mă pricep la dreptul constituțional, însă aș observa că Președintele a declașat, involuntar, un surâs ironic al a istoriei noastre.
Același faimos articol 7 al Constituției de acum, invocat de Băsescu, a dat mereu bătăi de cap românilor de-a lungul vremurilor... constituționale.
Carol I au avut probleme cu articolul 7 ce prevedea așa:
”Insușirea de Român se dobândesce, se conservă și se perde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri creștine pot dobândi împămentenirea.”
Ceea ce însemnă că evreii nu puteau deveni cetățeni români!
La pacea de la San Stefano și, mai ales, la Congresul de la Berlin, în 1879, Germania a condiționat independența de acordarea indigenatului evreilor. În masă.
”Asa-zisa rezolvare a chestiunii evreiesti, din 1879, tocmai, prin revizuirea, la presiunile internationale, a discriminantului articol 7 din Constitutia de la 1866, a fost, de fapt, un simplu escamotaj, mai degrabă o șmecherie, care nu a dus decât la un numaă infim de naturalizări: puțin peste 4.000, în decurs de circa 40 de ani – dintre care 882 – cei ce s-au evidențiat in Războiul de Independență – în primul an”, scrie Carol Iancu în volumul Evreii din România (1866-1919): De la excludere la emancipare.
Am avut prilejul să studiez Documente ale Alianței Israelite Universale în care influentul Cremieux (Mare Maestru al Marelui Orient al Franței) coresponda susținut cu Carol I.
Una peste alta, discursul Președintelui Băsescu mi-a amintit că România a fost una dintre ultimele țări europene ce acorda cetățenia în afara criteriilor etnice sau religioase. Cu un preț intelectual amar: Lazăr Săineanu sau Moses Gaster, pentru a nu cita decât două nume.
Așadar, Constituția din 1923 spune așa:
Art. 7. - Deosebirea de credințe religioase și confesiuni, de origină etnică și de limbă, nu constitue în România o piedică spre a dobândi drepturile civile și politice și a le exercita.
Greu era să devii Român.