luni, martie 02, 2009
marcel tolcea
Cum e oare mai bine: să îți lași zeii în pace, acolo unde i-ai văzut în toată splendoarea, sau să îi întorci din trecut?
Eu zic așa: e mult mai mai bine să îi lași acolo, unde cântau și te fericeau!
Cam ăsta a fost gustul coclit din gura mea după concertul de duminică seara de la Sala Constantin Jude, unde Nicu Covaci și Ovidiu Lipan au părut să cânte sub numele Phoenix, în vreme ce tricourile, discurile și însemnele aveau ceva cu Transylvania Phoenix.
Eu cred că toți cei peste 40 de ani și care au venit acolo și au umplut la refuz sala și-au imaginat că își vor reîntâlni tinerețea. Și, probabil, memorabilul concert, ultimul, din 76, din același loc, cu Cantafabule.
Din rafinamentul muzicii de atunci cu texte de Șerban Foarță și Andrei Ujică nu a mai rămas nimic. Decât ceva naiv și fermecător de buimac ce răspunde la numele Moni Bordeianu. Care cam încurca textele, dar asta nu mai avea nicio importanță.
Cum, de fapt, nu a avut prea mare importanță nici că Nicu nu mai are voce sau că textul nu se auzea mai deloc.
Nu am plecat de la concert fiindcă, anul trecut, la premiile Grammy, Annie Lennox a lălăit ceva atât de îngrozitor la pian încât publicul a fost perfect ipocrit.
Și fiindcă sunt un sentimental răspopit.
luni, 2 martie 2009
Phoenix pentru inimă, nu pentru ureche
5 comentarii:
De multi ani, Phoenix traieste doar in amintirea noastra pentru ca in concerte nu mai demonstreaza mare lucru. Din cate am inteles, la nivel mondial doar Roling Stones sunt de mai mult timp impreuna dar Jagger&co performeaza pe scena mai bine ca niciodata, in timp ce Nicu Covaci este doar mai...batran
Da, Phoenix are o amintire de disc. Acum îmi dau seama că pe Moni Bordeianu l-am văzut în 70, la Casa de cultură de la Sânnicolau Mare unde a funcționat o trupă de rockeri superbissimă (mai mare cu 6 ani!) de la care mă adăpam cu nesaț: Nuțu Petrașcu și Viorel Cosor. Ce Vremuri!
P.S. Ai un nume ce mă aruncă fix în urmă cu 30 de ani, într-o Gătaie în care singurele mele repere intelectuale erau Pedy Orgonaș și Puiu Palici. Prea tare mult drag le datorez lor!
da...apai mie niciodata nu mi-a placut phoenix in mod special...poate daca traiam vremurile dvs aveam alta viziune...in fine si mie mi se pare c-o lalaie de la o vreme si cu niste preturi exorbitante, tocmai pentru ca lumea musca, vede numele pe afis si merge la concert ca sa gaseasca o imagine pala a ceea ce ar fi trebuit sa gaseasca...daca vreti sa vedeti profesionisti la treaba mergeti la un concert Celelalte cuvinte si va asigur ca n-o sa va para rau...
nu stiu cand va mai renaste phoenixul lor...de aceea l-am admirat de exemplu pe Johnny Cash, pentru ca a stiut cum sa se reinventeze, sa-si merite renumele, banii...profesionalismul sau ridicandu-l la rangul de ,,rock legend``
Selavi, ce atitea comentarii!
Phoenix a ramas Istorie (sau amintire de disk).
Dar ascult Cantafabule si alte "vechituri" cu placere.
(Are cineva curajul sa-i spuna lui N. Covaci ca a devenit un tiran si e principalul vinovat de destramarea trupei?)
stimate domnule profesor, ce surpriză să dau de blogul dvs. şi să găsesc printre posturi o cronică a unui concert pe care grozav mi-ar fi plăcut să-l văd.
mai bine că nu l-am văzut, căci trecutul nu se mai întoarce.
vă salută cu multă nostalgie şi bucurie de "revedere", fosta dvs. studentă, valentina
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.