Cum de îmi aduc eu coșmaruri. Un vademecum!

Mănânc mult după miezul-nopții.
Carne și ceva iute. Ardei sau Harissa.
Beau ceva beri și adorm pe la 2-3.
De regulă, coșmarul e ca peștele mare.
Stă în lichidul postamniotic al visului și așteaptă.
Apoi mă trage de pe mal în apa lui.
Norocul meu e că, în vis întâlnesc mai ales sincerii, așa că țin minte ce-mi spun.
Unde nu recunosc peisajul, mă trezesc o secundă și resetez.
Dimineața, păstrez puțin în gură gustul de unde am fost.