O misie, cum ar veni

De două zile nu mai scriu la blogul personal fiindcă îmi e dor de prietenul meu, Radu Todoran. Aseara, adică joi noaptea, am postat primul articol scris de Radu în revista DeWest acum vreo 8 ani.
I-am trimis pe sms lui Moni adresa blogului vineri pe la 4 după-amiaza. La ora aia, era chiar pe strada Eugen Todoran.
Zilele astea mă apuc să postez un blog al Părintelui Mihail Avramescu.
Poate că nu ar fi rău un blog Eugen Todoran.
Uneori mi se face frică la gândul că tot ceea ce au scris ei se poate slei ca o mâncare fără de gust pentru noua limbă.
A cui?

P.S. Dacă aveți oleacă de vreme: http://radutodoran.blogspot.com/