vineri, ianuarie 30, 2009
marcel tolcea
Azi, pe la 1, am trecut pe lângă o flegmă-oglindă.
Reflecta agale, asemenea unui gălbenuş răspopit, deasupra unui demisol din asfalt.
Îmi imaginez că se uita la timişoreni, la trafic, la rudele mai îndepărtate şi nobile, cum ar fi norii.
Nu vorbea, fiindcă era supărată pe lume,
nu râdea probabil din cauza unei penitenciare danturi.
Ofta mereu însă
asemenea unei mame de licean ce trece Mississippi cu Bacul.
Am intrat aşadar în oftate cu ea şi, din aproape-n departe,
am aflat că, din cauza crizei,
gravitaţia e în scădere şi că nu mai are nicio atracţie.
PS De la "imediat" - imediateţe, de la "curând" - curândeţe!
vineri, 30 ianuarie 2009
O curândeţe: Sfârşitul Lunii vine chiar mâine!
4 comentarii:
Bine ca nu era un scuipat in Bega ca v-ar fi dat ameteli.
iar graţie circuitului apei în natură, mâine vine ploaia-oglindă.
1. Vă rog nu confundați scuipatul cu flegma! E diferența dintre desen și pictură.
2. Mă tem că ploaia-oglindă ne-a intrat deja în oase. Situația din România nu e roză, ci tubercu-roză!
Mi-e ciuda ca-mi pot imagina imaginea.
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.