luni, noiembrie 10, 2008
marcel tolcea
Notaţi pe un şerveţele de restaurant sau direct pe umăr cu un pix pentru tatuaj: distopia este o utopie cam naşpa. O negativă lume imaginară. Dacă aţi notat, să trecem la miezul problemei.
Noaptea trecută, insomniac fiind cu jumătate de normă, am revăzut una bucată distopie: Fahrenheit 451, în regia lui Truffaut. Sunt cam sceptic atunci când vine vorba despre ecranizări, dar am văzut şi excepţii: Solaris, mai ales. Nici cu Fahrenheit nu mi-e ruşine. Parcă îmi place mai mult decât romanul lui Ray Bradbury. De fapt, problema nu e asta. Ci a unei lumi ce va să vină.
O societate in care pompierii sunt Poliţia Secretă şi ard cărţile pentru că ele reprezintă supremul delict. Oamenii sunt hăituiţi şi arestaţi dacă au cărţi. Biblioteca e o crimă supremă, iar ziarele apar sub forma unor benzi desenate.
De ce sunt periculoase cărţile? Fiindcă scriu “prostii care pot înnebuni omul” iar “cei care le citesc devin nemulţumiţi de vieţile lor”. Fericirea este posibilă doar cu preţul egalităţii! O lume uniformizată de o televiziune a divertismentului, corectă politic ce pătrunde în toate ungherele. O televiziunea ce ştie tot despre tine, interactivă.
Nu ştiu de ce am avut impresia că e vorba în film despre comunismul-capitalist ce ne arde cărţile, la foc mic și distractiv, în scrumierele din computer.
PS Insomniac cu jumătate de normă înseamnă unul care adoarme cam după ora 2 jumate!
luni, 10 noiembrie 2008
Însemnările unui insomniac cu jumătate de normă
3 comentarii:
poate ca o ecranizare care se apropie de aceasta idee este si Equilibrium...oameni sunt lasati sa creada ca sentimentele sunt ceva rau si astfel isi administreaza zilnic un drog care le anihileaza toate emotiile si sentimentele. Insomniacii sunt mai putin ignoranti la ceea ce se intampla.
Cred ca faceti referire la Solaris-ul lui Tarkovsky, nu? Dar pe cel al lui Soderbergh l-ati incercat?
Cu riscul sa ma acuzati de blasfemie la adresa monstrului sacru :), as zice ca versiunea lui Soderbergh e mult mai usor de digerat si mai veridica (mai ales pentru noi astia nascuti in era efectelor speciale).
Solarisul sovietic l-am vazut de mult. Ma uit si comunic! Am mai auzit parerea asta, asa ca ma pune pe ganduri.
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.