Ce-a fost mai întâi? Oul sau grindina?

Ştiţi ce îmi place mie la britanici în afara faptului că sunt mari? Vă dau un minut de gândire şi, dacă nu aţi ghicit, vă spun imediat după cele 65 de secunde : în primul rând că sărbătoresc ziua de naştere a reginei o singură dată pe an, iar în al doilea rând că fac asta când vor ei şi când e vreme frumoasă. Ca să înţelegei mai bine nuanţele, la români, indiferent de vreme, Ceauşescu a fost sărbătorit zilnic. Iar la regina Elisabeta ştiţi ce îmi place mai nou? Că apare, sub formă de crochiu, şi fără prinţul consort, prin omletele supuşilor ei! Cam aşa cum apar crucile din Maybach-ul lui Becali în jumătăţile de cartofi prăjiţi în ulei de tractor.
Dacă ştiţi, în fine, ce îmi place încă de acum la viitorul rege al Marii Britanii, mă predau. De fapt nu aveţi cum să ghiciţi. Îmi place ideea că, într-o bună zi, tânărul rege ar putea dori să facă un ban bun pentru o reclamă la Gilette sub sloganul „God shave the King!”.
Şi uite cum, vorbind despre miraculoasele imagini din omletele marilor britanici, îmi aduc aminte cum, fix acu 4 ani,în omleta de Cornu a PSD-ului au apărut două portrete, de data asta în gălbenuş: primul era al lui Hayssam, iar al doilea al lui Iliescu. Primul apare ţinând la ureche un telefon care nu poate fi ascultat de SRI în lunile cu „r”, iar al doilea mulţumind minerilor pentru faptul că fiecare şut al lor prevesteşte marile succese ale tricolorilor la campionatele mondiale de futbol. Dar nu fiecare omletă pesedistă era la fel. În cea a lui Năstase, cei doi se vedeau din spate, în omleta lui Sârbu se vedea din profil fiindcă cei doi apar într-un singur ou, iar în cea a lui Văcăroiu se vodcă neclar.