Al III-lea Congres Mondial al Sărutătorilor Profesionişti

1. Sărutul — realităţi şi perspective în lumea de astăzi.
Sub acest titlu inspirat, în perioada 21-29 octombrie a.c., s-au desfăşurat la Maputo lucrările celui de-al III-lea Congres Mondial al Sărutătorilor Profesionişti. În cuvântul său de deschidere, preşedintele forumului mondial, indonezianca Haresmarem Supthros Subthros Galesh, a ţinut să salute delegaţia română — din care a făcut parte şi autorul acestor rânduri — cu un sărut special, numit în limba dumneaei „culcuşitul lipicios al limbii pe amigdalele Celuilalt”. Din cauza faptului că subsemnatul şi reprezentantul Institutului de Limbi Moderne şi Aplicate nu mai aveam amigdale din copilărie, s-a produs un oarecare moment de stânjeneală, observat de îndată de cele 2 reprezentante ale Coastei de Fildeş care, complice, ne-au făcut bezele şi cu ochiul totemic din mâna stângă.
În afara acestui incident, delegaţia noastră a avut o prestaţie apreciată de toţi participanţii la cele trei secţiuni : 1. Cine mai crede în Primul Sărut după Primul Act Sexual şi invers? 2. Sărutul — tehnică sexuală sau arheologie bucală? 3. Mentalităţi retrograde şi tehnici inovatoare în arta sărutului.
Cum se vede, fenomenul a fost abordat din perspective multiple, de la anatomie, psihologie, fiziologie, sociologie, politologie, la noile ştiinţe ale domeniului cum ar fi geometrie în spaţiu intim, persuasologie, mecanica fluidelor bucale ş.a.m.d.
Dezbaterile în plen au fost deschise de secretarul general în exerciţiu al Congresului Mondial al Sărutătorilor Profesionişti, italianul de origine chineză Vittorio Labocca Lapsus Lin Gue, care a anunţat că, în ciuda protestelor din stradă, programul va fi respectat cu stricteţe. Fără a-i nominaliza, secretarul general s-a referit la un grup de eschimoşi care protestau împotriva labializării sărutului. Protestul lor — ce lua uneori accente violente sub forma unor muşcături aplicate poliţiştilor mozambicanezi — voia să atenţioneze opinia publică mondială asupra faptului că, adesea, sărutul degenerează în muşcături atroce şi că nu este întotdeauna o dovadă de afecţiune. De altfel, ei purtau un imens panou cu un nas uriaş sub care era scris în limba engleză „Nici un nas din lume nu a muşcat vreodată un penis!” Nici poliţiştii de la secţia de Relaţii Publice a Ministerului de Resort nu s-au lăsat mai prejos şi au apărut cu o pancartă ce înfăţişa doi câini poliţişti fiecare având câte un nas în fundul celuilalt, la paritate, cu următorul text, tot în limba engleză : „Ass you wish!”.
Mă rog, cam asta a fost atmosfera pe afară.

2. Despre buzele clanţei şi dioptrii linguale.
În sălile Congresului, pe secţiuni, am putut urmări comunicări şi dezbateri extrem de interesante. Au fost multe aşa şi, dintre ele, nu voi aminti decât unele mai aparte. Astfel, la secţia „Devieri şi învieri sexuale”, cea mai interesantă comunicare a prezentat-o un olandez originar din Trinidad Tobago, stabilit de mai mulţi ani în oraşul maghiar Szeged. Foarte pe scurt, în geroasa iarnă din 1992, fiind confundat cu un bruneţel din România, tovarăşii de pahar unguri au făcut rămăşag cu el că nu poate săruta clanţa de afară a uşii birtului unde se aflau. Evident, limba i s-a sudat instantaneu de alamă, evident că acei alcoolici unguri au mimat panică şi l-au tras de picioare, astfel că jumătate din organ i-a rămas acolo. În comunicarea-mărturie autorul nu a insistat pe momentele în care a fost internat de urgenţă pentru un transplant de limbă. Nu a spus nici ce fel de limbă a binemeritat sau alte detalii ce ar putea părea importante. Accentul a fost pus pe consecinţele erotice. Violenţa unui asemenea sărut şi — în opinia unor specialişti vestici — anumite substanţe depăşite oral folosite la anestezie au determinat o reacţie nemaiîntâlnită în analele medicinei : olandezul s-a îndrăgostit de uşă! Mai mult, conform legislaţiei în pregătire din ţara sa, i-a cerut-o în căsătorie chiar cârciumarului respectiv, însă acesta l-a refuzat politicos spunându-i ceva de genul că nu îşi vinde ţara. Astfel că el s-a stabilit definitiv în localitatea de pustă, deşi primea sărutul pasional de la femeia sa de stejar doar iarna. Fiindcă vara, zicea el, soţia sa vegetează. În încheierea acestei frumoase poveşti de iubire, vorbitorul nu a exclus să fi fost balama într-o viaţă anterioară.
În sălile unde s-au reunit politologii, a produs vii proteste studiul Consideraţii asupra sărutului anaerobic la E.T . şi Henry Kissinger prezentat de un grup de studenţi minoritari de la Dallas Down Institute. Ei formează o minoritatea aparte, anume minoritatea studenţilor trecuţi de 50 de ani, şi, din cauza vârstei, coroborat cu faptul că sunt minoritari din cauza vârstei, se bucură de un mare respect în mediile ştiinţifice juvenile. Ipoteza lor este că marele mogul al diplomaţiei americane a fost, doar pe durata mandatului său, extraterestru! Despre un asemenea teribil secret nu ar fi ştiut nimeni în afară de preşedintele Nixon şi o cunoscută actriţă americană a anilor ’70 cu care se presupune că ar fi avut o legătură amoroasă. Ea observat un lucru ciudat, anume că, în pofida numelui , partenerul ei nu era prea pupăcios. Atunci însă când a făcut-o cu multă pasionalitate, după vreo 5 minute fără respiraţie, ar fi întrebat-o foarte calm dacă are mici dificultăţi la înghiţire fiindcă amigdalele linguale îi sunt mărite. Ceea ce era exact şi, mai mult, despre acel disconfort actriţa nu îi vorbise nici măcar managerului ei! Dar de aici până la a concluziona că H.K. era un extraterestru care vedea cu limba e o mare distanţă. Iar sala a reacţionat ca atare, unii întrebând cu ironie ce dioptrii linguale se presupune a fi folosit celebrul ochelarist cu rame de baga (sic!).
Cu adevărat spectaculoasă a fost secţiunea Mecanica fluidelor bucale, unde un german a prezentat statistici buimăcitoare. Astfel, în el a calculat că „saliva săruturilor cumulate din întreg secolul XX ar putea forma un lac de mărimea lacului Guarda în anii de firesc meteorologic”. Pe epoci, perioadele numite de el salivare ar fost 1901-1914, 1919-1940, 1949-1953, 1961-1980. Cele mai pasionale popoare în direcţia sărutului sunt — în opinia lui Sigfried Beementzaft — chinezii, urmaţi de ruşi şi de sud-americani, germanii fiind spre coada clasamentului, cu o medie de 1,18 săruturi pe săptămână. Începând cu anii 80, cantitatea de săruturi pe cap de locuitor al Terrei ar fi scăzut cu 10-15 procente, evident din cauza proliferării unor boli ce se transmit şi pe cale orală. Singura ipoteză absolut neaşteptată în noianul de statistici s-a referit la ceea ce cercetătorul a numit „lipstosferă”, adică stratul subtil de salivă erotică ce se evaporă înainte şi după sărut din gura îndrăgostiţilor. Lipstosfera se pare că s-a diminuat, asemenea stratului de ozon, nu atât din cauza diminuării cantităţii de buze pe buze, ci mai ales datorită dispariţiei atracţiei erotice ce conferă lichidului acele proprietăţi miraculoase.
Secţiunea Sărutul în literaturile lumii a fost una aglomerată. Delegaţia română, de altfel, nici nu a putut prezenta una dintre comunicări — Paralelă între motivul interzis al „buzei uscate” în Deşertul tătarilor de Dino Buzzati şi „uzura sărutului” în proza permisă a lui Augustin Buzura — din cauza crizei de timp. În schimb am fost apreciaţi pentru studiul de erotologie folclorică al dnei Alexandrina Jder de la Facultatea de Limbi Aplicate care a avut ca moto o inedită strigătură dintr-o comunitate româno-evreiască din Ardeal : „Mândru-i badea şi îi fain!”/ C-are limbă ca Einstein!”
Tipologia sărutului, tehnicile de persuasiune în versiunea mereu valabilă a lui Morris au fost subiecte de dezbateri pentru mai mult de trei zile. Şi, fără teama de a exagera, pot spune că un important segment al intelectualităţii maputane a participat la dezbateri în superba sală de cinematograf Antonio Sampaio y Muntado de Castanheira, un fel de Geo Saizescu local.