Deget din bursă

Omul ca homo sapiens îşi are dezvoltarea în... degetul mare. Cel puţin aşa spun biologii şi toţi specialiştii care s-au ocupat cu asemenea chestiuni. Fiindcă, în momentul în care degetul mare, policele, a devenit mobil, fiinţa aceea primată a putut folosi unelte, deci şi-a adaptat natura nevoilor sale. Ceea ce arată clar că, deşi ignorat îndeobşte, degetul are o importanţă cu mult peste dimensiunile sale. Dar nu numai degetul mare. Arătătorul, de exemplu, figurează la loc de cinste pe frescele egiptene fiindcă el era scărpinătoarea faraonului. Instrumentul se numea heka şi era considerat un obiect magic. Aşa ar putea fi regăsit şi în Evul Mediu unde regii europeni aveau cu toţii un asemenea ajutor pentru mâncărimi. Însă cea mai “digitală” perioadă a omenirii a fost cea medievală : în primul rând fiindcă fenomenul construcţiei catedralelor este legat de limbajul dactilonimic. Dactilonomia este ştiinţa de a socoti cu ajutorul degetelor de la mâini şi de a transmite astfel cifre şi operaţii aritmetice. Adică exact ceea ce fac astăzi brokerii de la bursă! Sau ceea ce îşi transmit surdo-muţii prin semnele lor inventate de abatele De l’Epée, în secolul al XVIII-lea. (Ca un amănunt de popularitate, procedeul dactilonomic a fost unicul utilizat, timp de 11 veacuri, până pe la mijlocul secolului sus amintit de către cei care nu ştiau carte!) Se pare că în această mecanică a degetelor stă şi sistemul de 12 submultipli fiindcă policele poate număra până la 12, adică cele 12 falange ale degetelor arătător, mediu, inelar şi mic.
În era modernă, degetele au revenit spectaculos în atenţie o dată cu Sir Winston Churchill care a transformat un simbol obscen într-unul al victoriei. Degetele în formă de V au fost întoarse cu palma în faţă!