Ce mai fac oare gemenele lui Adrian Păunescu?

Dacă vă place Adrian Păunescu, o să vă rog să nu citiți postarea mea. În general, să vă feriți de blogul meu.
Prezența constantă la RTV a lui AP (și a Danielei Buruiană!!!) îmi dă mereu crampe. Disconfortul îmi vine probabil de la cele 150 de kilograme deasupra cărora Păunescu flutură mereu un deget amenințător și moralist. Însoțit sonor de o voce tunătoare și gravă cu care rostește aceleași slogane răsuflate despre demnitate, dreptate, cinste și revoltă. El, cel pururi aflat lângă fundul Puterii. Pentru a-l pupa cât mai acrobatic și memorabil!
Dacă doriţi cumva o mostră despre caracterul OMULUI, vă îndemn să citiți ultimul nr. al "României literare", unde fosta sa soție, poeta Constanța Buzea, publică fragmente dintr-un jurnal al anilor 60. Partea finală intră în rezonanță cu emoționanta, de altfel, poezie Rugă pentru părinți:
”Câteva luni după nașterea Ioanei, încercam zeloasă să-i promit (lui AP!) că următorul nostru prunc o să fie băiat. La care îmi răspunde convins că nu va avea el norocul acesta.
- Cum așa?
- Păi pentru că... Și îmi mărturisește fără menajamente că este tată și la altă casă, unde i s-au născut de curând gemene.
- Ești convins că sunt ale tale?
- Vrei să le vezi?”