Timişoara, de ziua ei

Timişoara, de ziua ei

Întrebaţi orice persoană din lume dacă a auzit de Timişoara şi vă va răspunde imediat : 1989!

Întrebaţi orice român ce înseamnă pentru el Timişoara şi vă va răspunde fără să stea o clipă pe gânduri : cel mai european oraş al României. Sau : toleranţă! Sau : Proclamaţia de la Timişoara!

Întrebaţi ce se simte un locuitor al Timişoarei de etnie maghiară, germană, sârbă, evreiască şi, mai mult ca sigur, toţi vor spune fără să clipească : timişorean!

Întrebaţi orice timişorean cum îşi defineşte oraşul şi va oferi o metaforă imediat : Oraşul Florilor!

Iar dacă ar fi să întrebăm împreună cum am putea defini Timişoara într-un singur cuvânt, eu cred că cel mai potrivit cuvânt ar fi : o minune!

Oare cum ar trebui să scriu despre oraşul meu, m-am întrebat în clipa în care am aflat că voi fi invitat să fac un asemenea gest de respect, iubire, admiraţie şi responsabilitate de bănăţean. Fără îndoială că voi scrie despre Timişoara mea, despre Timişoara noastră, cu dragoste, cu mândrie, cu sfial[. Fiindcă tot ceea ce se raportează la acest oraş înseamnă, înainte de orice, o stare de spirit. A fi timişorean nu înseamnă doar a fi locuitorul unui oraş din partea vestică a României, un oraş ce se întinde pe o suprafaţă de 100,6 km pătraţi, din care intravilanul reprezintă aproximativ o treime. Pentru un cititor care nu a respirat niciodată aerul Timişoarei, poate că este foarte important să afle că oraşul ocupă locul IV pe ţară ca număr de locuitori (după Bucureşti, Constanţa şi Iaşi), fiind una din principalele concentrări urbane ale României. Poziţia geografică favorabilă, într‑o zonă de largă circulaţie şi penetraţie europeană, face ca Timişoara să fie la răspântia marilor drumuri economice şi culturale ale Europei. Poate că nu aţi privit cu atenţie harta Europei pentru a observa că Timişoara se găseşte la mai puţin de 700 km distanţă de 13 capitale ale bătrânul continent. Ceea ce înseamnă că oraşul meu se situează în chiar inima Europei.

Dar ce înseamnă aceste date faţă de complexitatea vieţii timişorenilor în acest debut de mileniu? Foarte puţin! Şi totuşi, cifrele, datele statistice mărturisesc despre o realitate palpabilă. Drept pentru care voi începe cu o imagine a Timişoarei în date pe care le voi invoca de-a lungul istoriei sale:

1. Numele oraşului provine de la râul Timiş care avea o largă reţea de mlaştini şi afluenţi. Primul document oficial datează din anul 1266, când se menţionează Cetatea Tymes alături de alte aşezări şi domenii feudale din comitatele bănăţene.

2. Cei dintâi care numesc oraşul Temeswar sunt maghiarii care l-au considerat un loc important. Regele Carol Robert îşi stabileşte reşedinţa regală la Timişoara între 1315 şi 1323.

3. Poate cel mai dramatic episod al istoriei Timişoarei se petrece între anii 1509‑1511 când o devastatoare epidemie de ciumă se abate asupra oraşului şi răpune o treime din populaţie. În semn de recunoştinţă către Dumnezeu, după încetarea epidemiei, locuitorii oraşului au înălţat în Piaţa Unirii monumentul Sfintei Treimi.

4. Prima minune se petrece în vara 1514, când oastea ţăranilor condusă de Gheorghe Doja ajunge în cetate, iar conducătorul ei va fi martirizat în Piaţa Maria. Potrivit legendei, când Doja a fost supus acelor chinuri inumane, călugării iezuiţi, aduşi să intoneze imnuri religioase în timpul supliciului, au zărit în văzduh, coborând chipul blând al Sfintei Fecioare Maria. Zguduiţi şi profund impresionaţi, călugării au fixat pe locul supliciului, într‑o cutie de sticlă, icoana Sfintei Fecioare Maria, devenit, de atunci loc de pelerinaj şi de reculegere.

5. Din 1522, pentru 164 ani, Timişoara va fi unul din cele mai importante centre ale stăpânirii otomane în această parte a Europei

6. A doua minune : instaurarea administraţiei româneşti, în 28 iulie 1919, istoria Timişoarei cunoaşte un nou curs, De fapt, Ziua Timişoarei este 3 august, când, în 1918, îşi fac intrarea solemnă în oraş unităţile Armatei Române, în Piaţa Domului, numită de atunci Piaţa Unirii.

7. A treia minune s-a consumat în Decembrie 1989. Timişorenii s-au ridicat atunci împotriva regimului dictatorial al lui Ceauşescu. Există Dumnezeu; Cu noi este Dumnezeu; Armata e cu noi; Jos Dictatura; Jos comunismul; Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă; Să fie judecat, aicea, în Banat. Toate aceste cuvinte ce au „costat” 119 oameni ucişi, 485 răniţi şi peste 800 de arestaţi şi maltrataţi.

8. Ce înseamnă sentimental pentru un timişorean oraşul lui? Poate că o plimbare pe Corso sau întâlnirile cu prietenii la Lloyd, Palace sau Cina. Lungul şir de parcuri ce încep de la Gara de Nord şi se termină în Piaţa Traian. Catedrala şi monumentul lui Paul Neagu ridicată în memoria celor căzuţi pentru libertate. Domul din Piaţa Unirii. Sau poate Sinagoga. Podul Michelangelo sub care curge maiestuoasă Bega. Vechile clădiri în stil vienez. Cartierele noi. Oamenii care se salută cu „servus” şi sunt mândri că aparţin unui oraş cu vocaţia libertăţii şi toleranţei!

9. Ce înseamnă Timişoara anului 2008? Un loc al unei admirabile întâlniri a energiilor Europei! Un Centru Cultural francez, o Biblioteca Britannica, reprezentanţe oficiale sau onorifice ale consulatelor din Germania, Italia, Olanda, Austria Statele Unite. Zeci de întreprinderi străine, de la Alcatel până la Solectron, supermaketuri. Patru universităţi publice şi trei particulare cu peste 120 000 de studenţi. Muzeul Banatului, Muzeul de Artă, Muzeul Satului, galerii private, un Festival de Jazz ce răsună la Gărâna, revista "Orizont", 2 posturi TV prin cablu, TVR Timişoara, 3 posturi de radio locale, 6 cotidiene, 8 edituri importante. Şi, dincolo de toate acestea, un slogan din vremea Revoluţiei mereu actual : Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!