Cum îs mongolii când beau cumâs

Vă înnebunesc ăştia cu cocktailurile prin baruri? Luaţi de mai jos:

Prin 1977-78, un cunoscut bucureştean a făcut o cerere la Uniunea Scriitorilor, al cărei membru era, pentru a fi trimis într-un “schimb de experienţă” în străinătate. În bătaie de joc, i s-a oferit “şansa” de a cunoaşte nemijlocit cultura mongolă.

Zis şi făcut. A îndeplinit formalităţile, a primit viza pentru Rusia şi a ajuns cu avionul undeva prin Asia îndepărtată. Acolo, într-un oraş aşezat destul de aproape de graniţa cu Mongolia, a pornit la bordul unui Gaz bine echipat şi condus de şofer moldovean după tată şi mongol, aţi ghicit, după mamă. Un mongolean, carevasăzică.

Mongolia îi aştepta cu sute de kilometri de deşert sau întinderi fără viaţă în care singurele aşezări erau iurtele, adică nişte corturi ce se mutau o dată cu turmele. Într-o asemenea iurtărie — cum ar veni — i s-au oferit rafinamente unice. În primul rând, toată comunitatea s-a adunat în jurul oaspetelui. A fost atins şi mozolit bine. Apoi, în semn de rară preţuire, a fost anunţat că i-au pregătit o mare surpriză : femeile au început să mestece nişte rădăcini tari ca piatra pe care le treceau din gură în gură spre a fi mai uşor frăgezite. Era o rădăcină a “arborelui vieţii”, extrem de rară, din care, o dată pe an, gusta doar şeful comunităţii. Rădăcina avea, între multe alte virtuţi, şi proprietăţi afrodiziace, fiindcă urma un alt gest de înaltă ospitalitate, şi anume să o “onoreze” pe nevasta liderului local. Cum tocmai aflase că pe acolo ploua cam de 3-4 ori pe an, Bărbatul şi-a închipuit de îndată nivelul de igienă al doamnei cu pricina ce trecea uşor de suta de kilograme. Dar nu numai din asemenea considerente. Disperat i-a cerut ajutorul şoferului. Calm, acesta l-a îndemnat să bea straşnic din cumâsul tradiţional mongol, o băutură de fermentaţie ce se obţine din lapte de iapă. O băutură care îi doboară uşor pe români!