Note de angelologie

* Despre îngeri este un proiect despre care ştiam de mult. Cred că de pe la începutul anilor 90, atunci când dl Pleşu şi-a reluat prelegerile universitare. Aşteptam întâlnirea din Aula MagnaaUniversităţii de Vest Timişoara fiindcă eram curios să aflu de la autor cum s-a definitivat. De dragul potrivirilor, constat că fiecare carte a dlui Pleşu are ceva îngeresc : te însoţeşte cu discreţia îngerilor şi te obligă, pe cale de consecinţă, la o minima moralia în această existenţă ce s-ar chema o călătorie în lumea formelor. * Dl Liiceanu a spus la un moment dat că, înaintea conferinţei de la Timişoara, se vânduseră deja 10 000 de exemplare din carte. Nu mă pot abţine să nu observ că, la chinezi, cifra 10 000 este chiar simbolul universului manifestat, al totalităţii fiinţelor. Asta în vreme ce, aflăm din (pseudo)Dionisie Areopagitul, numărul îngerilor depăşeşte numerele naturale fiindcă, fireşte, îngerii sunt dincolo de formă şi, implicit, de închipuire. (Oarecum mirat, observ că, în limba franceză, “dionisiac” este adjectivul ce se aplică, fără nici o ierarhie, şi lui Dionisie!) * De fapt, închipuirea lor începe o dată cu diminutivarea. Un îngeraş are formă fixă înţelegere şi aromă, în vreme ce îngerul, în imaginarul teologal, e intransigent, vorbeşte din înalt, are în mână o sabie justiţiară şi se vede abia atunci când urcă şi coboară pe scara lui Iacov de la Betel. * În timpul conferinţei îi scriu lui Şerban Foarţă, aşezat în stânga mea, pe o hârtie, că existenţa îngerilor şi a divinului nu se poate demonstra. Fac pe cabalistul şi încercuiesc cuvântul “demon” din infinitivul “a demonstra”. * Şerban se ridică şi spune un lucru superb : prepoziţia “despre” însemna în româna veche şi “dinspre”. Mă gândisem şi eu o clipită la prepoziţia asta fiindcă titlul cărţii are un son cam ascetic. Dar îl are pe “spre”. Domnul Noica e şi cu acest prilej în sală, îmi zic. Şi, dacă stăm şi ne gândim bine, prepoziţia e singurul mădular morfologic ce uneşte părţi diferite, opuse, cam cum fac îngerii. Poate că în gramatica divină îngerii sunt nişte prepoziţii sui generis ce unesc Substantivul comun omul cu Verbul. * Dacă ar fi să găsesc un adjectiv înafara cădelniţelor exegetice, atunci aş opta pentru “abrahamic”. Fiindcă dl Pleşu vorbeşte despre îngerii religiilor abrahamice, ceea ce înseamnă cu stăm în supraspaţiul Vechiului Legământ, în cel creştin şi în cel islamic. Iar Abraham e chiar prima persoană care vorbeşte cu îngerul şi cu Domnul, indistinct, în preclipita sacrificării fiului său. Episodul, Aquedah Iţak, este unul dintre cele mai comentate în tradiţia iudaică, iar într-un comentariu Midraş se spune chiar că îndoiala lui Dumnezeu faţă de Abraham a fost sădită de Satan. * Când vine vorba de cartea lui Jovanovici, Anchetă asupra îngerilor păzitori, impiu, mă gândesc la un sfat german pentru şoferii grăbiţi : “Nu goni mai tare decât poate zbura îngerul tău păzitor!” Sau, îmi zic, îngerul beţivilor s-ar putea chema Alcoolel. * Dacă îngerii s-au arătat în exces prin California, se potriveşte un titlu superb al lui Mayerinck: Îngerul de la fereastra Apusului. Asta are şi legătură directă cu Microsoft. La ferestre, adică Windows, ca spaţiu virtual al intervalului.